Animație Love, Love, Love

Tutoriale

Cum să realizezi un tutorial

Cum să decupezi în Global Mapper

Cum să realizei o harta format KML

Cum să realizezi o animație în SwishMax

Metodologie realizare hărți

Pentru realizarea hărților s-au utilizat următoarele seturi de date:

1. SRTM România
2. Geologia României
3. SRTS 2000
4. Corine Land Cover 2006
5. Rețeaua hidrologică România
6. Bazine hidrografice România

Aceste baze de date au edidate cu soft-uri SIG, amintind aici și procesele:

1. Global Mapper pentru a decupa după limita bazinului SRTM România
2. Global Mapper pentru a decupa după limita bazinului Geologia României, SRTS 2000, Corine Land Cover 2006, Rețeaua hidrologică România
3. ArcGis pentru a crea, utilizând rasterul rezultat din decuparea SRTM, panta, orientarea și umbrirea cu tool-urile Slope, Aspect, Hillshade.
4. ArcGis pentru a clasifica și edita vectorii într-un format final, și pentru a exporta .pdf hărțile
5. Global Mapper pentru a importa hărțile .pdf și exportarea lor în format .kml
6. Google Earth pentru a introduce hărțile și exportarea lor în format .jpg 

Sursă date: www.geo-spatial.org (click pentru sursă)

Localizarea bazinului hidrografic Cracău

Harta geologică a bazinului hidrografic Cracău

Pentru a downloada harta în format KML click

     Astpectul actual al reliefului de pe teritoriul bazinului hidragrafic Cracău este rezultatul unei evoluții îndelungate, teritoriul studiat grefându-se la cintactul dintre orogenul Carpatic și Platforma Moldovenescă. Chiar dacă se află la contact putem admite că depresiunea se află în extremitatea vestică a Platformei Moldovenești, cea mai veche unitate de platformă de pe teritoriul țării noastre, care datează din Proterozoicul Mediu (Ionesi L., 1994). Această platformă reprezintă de fapt terminația sud-vestică a Platformei Est-Europene (Podolice).

     Depozitele s-au depus în mai multe megacicluri, ca urmare a numeroaselor transformãri suferite de molasa pericarpaticã, sub influenţa factorilor exogeni şi biotici.

     În Oligocen – Miocen Inferior rama vesticã a Depresiunii Cracãu- Bistriţa este mãrginitã la sud de râul Cuejdi de înãlţimi care sunt constituite de rocile mai dure ale oligocenului. Este întâlnitã gresia de Kliwa, disodilele inferioare, ambele alcãtuite din şisturi bituminoase şi gresii cuartoase oligomictice. Se mai întâlnesc şi conglomerate cu elemente de şisturi verzi.

     Burdigalianul are cea mai mare rãspândire în cadrul unitãtii pericarpatice. La sud de Piatra Neamţ se întâlneşte o formaţiune de sare constituitã din argile brecioase, sare gemã şi sãruri de potasiu. Pe aceastã formaţiune relieful este puternic fragmentat, fiind caracteristice deluviile groase (6-8 m).    
     Acesteã sunt prezente în bazinul Horãiţei şi la sud de pârâul Calu. Se mai întâlneşte şi formaţiunea gresiei de Condor (gresii arcozice cu intercalaţii de argile şi siltite cenuşii), formaţiunea de Harja (gresi siltite şi argile), formaţiunea gresiei de Bãlţãteşti ( gresii formate din şisturi verzi bine cimentate), formaţiunea gresiei de Almaşu (gresii verzi cu intercalaţii de argile grezoase, siltite şi microconglomerate), formaţiunea gresiei de Moisa (bancuri de gresii verzi), formaţiunea de Mãrgireşti (siltite, argile şi marne).

     Badenianul prezintã depozite în estul unitãtii pericarpatice, formate dintr-o alternanţã de marne cenuşiu-gãlbui, cu rare intercalaţii de calcare dure şi gresii calcaroase gãlbui. O parte din ele sunt asociate şi cu calcare fin stratificate şi tufuri biotitice. În aceste depozite apar lentil de sare gema şi argile cu sare care sunt legate de o serie de izvoare sãrate.

     Basarabianul prezintã nişte depozite reprezentate printr-un facies deltaic. Acestea sunt alcãtuite din marne, argile, siltite şi nisipuri între care se intercaleazã strate de gresii şi calcare colitice. Spre vest acest facies deltaic mai prezintã şi pietrişuri. Este posibil ca o cuverturã subţire ce conţin aceste depozite sã mai fie conservate pe interfluviile cele mai înalte dintre râurile Cuejdiu şi Cracãu.

Harta hipsometrică a bazinului hidrografic Cracău

Pentru a downloada harta în format KML click

Râul Cracău este cel mai important afluent pe partea stângă a Bistriței, are o lungime de 66 km, o suprafață a bazinului hidrografic de 408 km2 și are o înclinare medie de 6,8 m la km2(la intrarea in depresiune are o altitudine de 540 m, iar la confluenta cu Bistrita 260 m altitudine). Are un curs in directia generala NV-SE, izvorand din partea de SE a culmii Stânișoarei de la o altitudine de peste 1000 m.

Harta solurilor din bazinul hidrografic Cracău

Pentru a downloada harta în format KML click

Din punct de vedre pedologic, regiunea a fost bine studiată, îndeosebi arealul subcarpatic, cel al Depresiunii Cracău-Bistrița (Gh. Lupașcu, C. Rusu, 1975; Gh. Lupașcu, 1990). Pentru arealul montan consemnăm lucrarea lui N. Barbu și colaboratorii (1982).

Cambisolurile sunt cele mai reprezentative și răspândite, ele participând cu peste 90% din învelișul arealului montan ce aparține bazinului Cracăului. În spațiu ocupat de această categorie de soluri s-au separat următoarele subtipuri: sol brun eumezobazic, sol brun mezobazic și sol brun acid.

Molisolurile sunt reprezentate prin cernoziomuri între care: cernoziomuri cambice, cernoziomurile argiloluviale și pseudorendzinele. Prezenșța solurilor cernoziomice pe un areal situat la contactul cu muntele a fost remarcat încă de P. Enculescu (1919) care apreciază că acestea, adică cernoziomurile, sunt caracterizate de o mare fertilitate, fapt ce l-a determinat să denumească această zonă ca „o insulă de stepă”, foarte productivă în mijlocul unui podzol sărac.

Solurile hidromorfe (LC) sunt reprezentate prin lăcoviști . Lăcoviștele (LC) s-au format acolo unde există condiții favorabile, respectiv, pe unele trepte de luncă de 2-4m, aluvionate de afluenții care curg paralel cu râurile principale, pe fundul unor văi, în special la obârșia unor văi pe stânga Cracăului. Textura orizontului Am este îndeosebi lutoasă sau luto-argiloasă. Aceste soluri deși reduse ca areal, sunt prezente pe teritoriile colaităților Bodești și Slobozia pe treptele de luncă de 3-4m, acolo unde nivelul freatic se situează la adâncimi de 1-1.2m. Sunt de tipul :Am-Am/(Go) – Am/Gor –D/Gor. Orizontul Am are grosimi de 25-30mm, textură lutoasă și culoarea cenușie închisă. Cantitatea de humus este 7-8%, iar reacție neutră.

Solurile neevoluate sunt în cea mai mare parte soluri azonale, în studii incipiente de evoluție și ocupă suprafețe destul de mari. În cadrul acestei clase s-au identificat următoarele tipuri: litosolurile, regosolurile, protosolurile aluviale, solurile aluviale și cluvisolurile.

Harta pantelor din bazinul hidrografic Cracău

Pentru a downloada harta în format KML click

     Observând harta pantelor din cadrul bazinului hidrografic se poate observa diferențierea dintre pantele cu valori ridicate din arealul montan al bazinului, și pante cu valori scăzute din arealul depresional. Astfel pentru arealul depresional clasele dominante sunt 5-10%, fiind urmate de 0-5%, în timp ce în arealul carpatic, valorile dominante sunt date de clasa 10-20% și 20-30%, conturându-se foarte bine crestele montane ce au valori de peste 40%.

Harta orientării versanților în bazinul hidrografic Cracău

Pentru a downloada harta în format KML click

     Orientarea versanților reprezintă un factor important în determinarea tipurilor de văi. În arealul montan dar și pe versantul stâng al râului predomină orientarea versanților pe direcția Nord, Nord-Est, Nord-Vest unde întâlnim văi obsecvente și reconsecvente în timp ce versantul drept se caracterizează prin dominația orietării versanților spre Sud, Sud-Est, Sud-Vest un întâlnim văi subsecvente. Valorile plate le întâlnim pe terasele râului Cracău, dar și la confluența sa cu râul Bistrița.

Harta utilizării terenului în bazinul hidrografic Cracău

Pentru a downloada harta în format KML click

     Utilizarea terenului în cadrul bazinului hidrografic Cracău delimitează arealul montan caracterizat de păduri de amestec ce sunt constituite din molid, brad, fag și molid de cel depresional unde domină terenurile agricole, pășuni și pajiști naturale. Factorul uman a perturbat puternic vegetația din bazinul hidrografic în special prin extinderea teritorială a localităților dar și prin transformarea pădurilor în terenuri agricole.

Degețica, Autor: Hans Christian Andersen