Harta geologică a bazinului hidrografic Cracău

Pentru a downloada harta în format KML click

     Astpectul actual al reliefului de pe teritoriul bazinului hidragrafic Cracău este rezultatul unei evoluții îndelungate, teritoriul studiat grefându-se la cintactul dintre orogenul Carpatic și Platforma Moldovenescă. Chiar dacă se află la contact putem admite că depresiunea se află în extremitatea vestică a Platformei Moldovenești, cea mai veche unitate de platformă de pe teritoriul țării noastre, care datează din Proterozoicul Mediu (Ionesi L., 1994). Această platformă reprezintă de fapt terminația sud-vestică a Platformei Est-Europene (Podolice).

     Depozitele s-au depus în mai multe megacicluri, ca urmare a numeroaselor transformãri suferite de molasa pericarpaticã, sub influenţa factorilor exogeni şi biotici.

     În Oligocen – Miocen Inferior rama vesticã a Depresiunii Cracãu- Bistriţa este mãrginitã la sud de râul Cuejdi de înãlţimi care sunt constituite de rocile mai dure ale oligocenului. Este întâlnitã gresia de Kliwa, disodilele inferioare, ambele alcãtuite din şisturi bituminoase şi gresii cuartoase oligomictice. Se mai întâlnesc şi conglomerate cu elemente de şisturi verzi.

     Burdigalianul are cea mai mare rãspândire în cadrul unitãtii pericarpatice. La sud de Piatra Neamţ se întâlneşte o formaţiune de sare constituitã din argile brecioase, sare gemã şi sãruri de potasiu. Pe aceastã formaţiune relieful este puternic fragmentat, fiind caracteristice deluviile groase (6-8 m).    
     Acesteã sunt prezente în bazinul Horãiţei şi la sud de pârâul Calu. Se mai întâlneşte şi formaţiunea gresiei de Condor (gresii arcozice cu intercalaţii de argile şi siltite cenuşii), formaţiunea de Harja (gresi siltite şi argile), formaţiunea gresiei de Bãlţãteşti ( gresii formate din şisturi verzi bine cimentate), formaţiunea gresiei de Almaşu (gresii verzi cu intercalaţii de argile grezoase, siltite şi microconglomerate), formaţiunea gresiei de Moisa (bancuri de gresii verzi), formaţiunea de Mãrgireşti (siltite, argile şi marne).

     Badenianul prezintã depozite în estul unitãtii pericarpatice, formate dintr-o alternanţã de marne cenuşiu-gãlbui, cu rare intercalaţii de calcare dure şi gresii calcaroase gãlbui. O parte din ele sunt asociate şi cu calcare fin stratificate şi tufuri biotitice. În aceste depozite apar lentil de sare gema şi argile cu sare care sunt legate de o serie de izvoare sãrate.

     Basarabianul prezintã nişte depozite reprezentate printr-un facies deltaic. Acestea sunt alcãtuite din marne, argile, siltite şi nisipuri între care se intercaleazã strate de gresii şi calcare colitice. Spre vest acest facies deltaic mai prezintã şi pietrişuri. Este posibil ca o cuverturã subţire ce conţin aceste depozite sã mai fie conservate pe interfluviile cele mai înalte dintre râurile Cuejdiu şi Cracãu.